SCENARIU PERPETUM

   Am hotarat cand am inceput blogul asta sa nu ma bag in politica si in fotbal. Azi m-am gandit mult la ce voi scrie in continuare si mi-am gasit o scuza, nu e politica, e social. Despre oameni care nu mai pot rabda de foame si saracie si se rascoala. Reteta e simpla, se iese in starada si se striga disperarea. Urmarea e mai complicata.

   Se ia o tara aflata in pragul unor tuluburari sociale si se agita si mai tare. Cum? Dupa un scenariu simplu: mai intai presa internationala (pentru ca cea locala e subjugata puterii, nu-i asa?) incepe cu anunte timid miscariile dar umflandu-le incet-incet aducandu-le in prag de tablou apocaliptic. E momentul cand "tiranul dictator" se decide sa fuga de teama maselor. Asa incepe haosul. Masele se simt victorioase si se lasa cuprinse de anarhie. Armata, acum de partea demonstrantiilor, se impusca cu "fortele acolite" presedintelui fugar. Din spatele politic al acestuia apare pe un cal alb salvatorul natiunii ce o pune de o noua guvernare a tarii (de parca nu tot el fusese la putere pana atunci intr-un fel sau altul), de "uniune nationala". Intre timp presa locala e libera si ea acum si incepe sa relateze la nivel international dezastrul ce s-a instaurat. Vi se pare cunoscut scenariul? E unul prafuit, fumat deja, scos din rafturi mucegaite dar aplicat pe o noua tara, la timpuri noi, de criza. A, va simteati ca ati fost candva figuranti in acest film? hm, atunci ne incearca un sentiment comun.

   Dar in povestirea mea e vorba de o tara africana si anume Tunisia. Nu vi se pare ca din ce razbate din presa cam asta a fost mersul lucrurilor. Pana acum nici nu stiam ca tara aceea e condusa de un dictator. Chiar presa internationala uita din cand in cand sa ii mai infiereze regimul astfel ca noua de pe margine ne-a scapat faptul asta. O alta victima a crizei. Chiar ma intrebam daca si-a pus cineva problema cate persoane a ucis intr-un fel sau altul criza asta economica, asta asa, ca o paranteza.  Pentru mine Tunisia figura ca o posibila destinatie turistica pana acum vreo doua saptamani iar acum uite ca aflu ca nu era chiar asa bine acolo. Ca a crescut somajul si foametea in ultimii doi ani asta nu mi se pare indeajuns sa scuture atat de puternic un regim totalitar cum e pictat acum cel tunisian. Ma intreb, in incaposenia mea de a crede intr-o teorie a conspiratiei, cu ce a deranjat acest Ben Ali puterea mondiala intr-atat incat sa i se aplice scenariul de urgenta, sa i se dea un eject atat de clasic?

PS ascultam la radio BBC tot felul de comentarii si interviuri pe tema acestei "revolutii" si o intrebare mi-a atras atentia: trebuie sa se teama tinerii din strada care au pornit miscarea de o deturnare a ei, de folosirea ei ca un paravan pentru schimbarea puterii? Respondentul, nu mai stiu daca un analist politic sau chiar un politician local a dat un raspicat nu drept raspuns. Ca va fi instaurata democratia, ca toate partidele politice vor fi reprezentate in noua forma de guvernare, bla-bla-bla... SA LE DESCHIDA CINEVA OCHII LA BIETII MANIFESTANTI TUNISIENI, CA DIN PARTEA UNORA CE AU SIMTIT-O PE PIELEA LOR: REVOLTA VOASTRA DEJA A FOST SCHIMBATA IN PRILEJUL SACALILOR POLITICI DE A-SI INFRUPTA FOAMEA DE PUTERE. TOATE SEMNELE O ARATA! CREDETI CA DE MAINE FOAMEA SI SOMAJUL VOR DISPAREA? NU!