Azi continui sa imi amintesc de copilarie si jocurile ei. Daca pana acum am recapitulat jocuri de miscare, de aer liber acum vin cu unul ceva mai static. Se poate juca si afara dar si in casa in zilele cand vremea nu perimte zbenguiala prin curte. Totul e sa fie disponibili patru sau mai multi copii. Este vorba despre un joc vesel, un joc al preferintelor, un prilej de chicoteli cu subintelesuri. Asa am vazut atunci si asa vad si acum jocul "Flori, fete, filme sau baieti".
Se aleg doi copii care sa inceapa jocul ca intrebatori iar restul jucatoriilor se aliniaza sa isi astepte randul la raspuns. Cei doi copii se retrag intr-un loc unde nu pot fi auziti de ceilalti si se decid asupra unui cod simplu, format dintr-o singura cifra. Revin la ceilalti copii care in ordine unul cate unul incearca sa ghiceasca cifra aleasa de cei doi. Optiunile par limitate la 10, cate cifre cunoastem acum, dar va garantez ca pe vremea aia erau mult mai multe, ca sa parafrazez o vorba populara zilele astea, "cate voiau mintea noastra" de copii plini de imaginatie. Asa au aparut "zero taiat", "zero barat", "zero in chiloti" si cate si mai cate zeroruri. Culmea e, realizez acum, ca totul se limita la zero. Nu am auzit niciodata de "noua in chiloti" sau "cinci taiat". Ce e drept de "sapte barat" am auzit ceva mai tarziu, fiind numarul liniei de autobuz ce ma ducea la liceu.
Sa revenim la joc insa. Cel ce ghicea numarul avea posibilitatea sa decida din ce domeniu isi vor pune nume perechea de intrebatori. Adica flori, fete, filme sau baieti, de aici vine numele jocului, nu? Acum cei doi urmau sa incerce sa ghiceasca preferintele celui care a zis numarul corect si anume astfel: in functie de domeniul ales de el ei trebuie sa isi aleaga fiecare cate un nume (de floare, de fata, s.a.m.d.) astfel incat sa fie cat mai pe placul copilului ghicitor. Trebuia sa ii cunosti afinitatiile acestuia, scopul fiecaruia dintre cei doi era sa fie el ales sa continue in aceasi ipostaza de intrebator alaturi de cel ce le-a ghicit codul. Ca de fapt la asta se limita ideea jocului. Ti se prezentau doua variante, fiecare reprezentand pe cate unul dintre copii intrebatori. Se putea merge pe versiunea de a incerca sa ghciesti preferintele celui care urma sa aleaga sau pe o varianta haioasa. Si aici imaginatia copiilor s-a lasat dusa de val si a creat personaje "de joc" as spune, "Baba cu chiloti de tabla" fiind preferatul meu! Puteai la domeniu fete sa pui orice alt nume a vreunei iubiri ascunse de-a copilariei mele ca daca atarna in balanta cu aceasta baba atunci pierdea din start. Ma distra prea tare expresia, cred... Acum copilul ce alegea dintre cele doua variante forma impreuna cu cel pe care il nimerise noul cuplu de intrebatori ce avea sa desemneze un nou cod. Tot ciclul intrebarilor si alegerilor se repeta astfel pana la plictiseala.
Ce era captivant la jocul asta? Apareau mereu variante haioase de cod sau de personaje cum am mai zis sau se faceau dezvaluiri despre preferintele fiecaruia. Puteai sa iti confirmi unele banuieli asupra unor asemenea pereferinte punand pe unul sau pe altul sa aleaga dupa cum banuiai ca are unele afinitati asupra altor participanti la joc. O adevarata munca de detectiv vualata sub nevinovatia jocului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu