CEAS SOLAR UITAT DE TIMP...

...sau numai de autoritatiile locale? Din ciclul "Turisti, Mamaia va asteapta!"

Prima data cand Tania a putut sa imi "spuna"cat e ceasul...

PE PLAIURI MOLDAVE

   Iar m-am plimbat prin tara la sfarsitul saptamanii trecute. De data asta a fost Moldova, de fapt numai Judetul Bacau. Ocazia: un botez, la niste dragi prieteni ai nostri din Onesti. Repet aici urarea: "Viata lunga si fericita doresc micutului Vladimir!". Noi, tot ma incapatanez sa folosesc pluralul caci povestesc aici despre toata familia, folosim orice prilej de a vizita mai mult decat destinatia principala in fiecare incursiune a noastra prin tara. Asa ca un drum la Onesti s-a transformat intr-un periplu de 3 zile in partea aceea a Moldovei.

   Asadar sa purcedem la drum. De vreo 2 ani incoace alegem sa ajungem in Moldova pe varianta Harsova, Braila, Focsani si de aici pe DN2 mai departe. Am mai incercat si alte variante sau am primit sfaturi si pentru alte rute, dar asta pare cel mai potrivit pentru noi. Mergeam o vreme prin Dobrogea si treceam cu bacul Dunarea la Braila. Peisajul dobrogean e deosebit de pitoresc, drumul destul de bun si liber. Pretul bacului e insa net superior celui de la podul de la Giurgeni si se pierde niste timp asteptand sa treci. Utilizand noua versiune de drum obisnuim sa ne oprim la Braila pentru o pauza. E cam mijlocul drumului si e bine meritata o halta. De data asta am ales sa imi petrec aceasta pauza alaturi de fiica mea la gradina zoologica din Braila. Citisem pe internet niste pareri bune despre acest loc si cum sunt amator de plimbari prin astfel de locuri. Ce pot sa spun eu e ca locul arata binisor dar e loc de foarte mult mai bine. Se poate observa ca oamenii si-au dat silinta sa imbunatateasca atat conditiile locuitorilor gradinii dar si a vizitatorilor, dar in purul stil romanesc, adica anapoda si cam innadit. Locurile de joaca amenajate in interior au mobilier ce pare din mileniul trecut. Unele tarcuri si-au schimbat gratiile clasice cu garduri, lucru laudabil, dar nu s-a pastrat vreo idee, vreo tema, iar gardul s-a dublat cu o retea de fire electrice confectionata din tot felul de sarme, de parca ar fi din resturi. Incununarea acestui amalgam sunt custiile felinelor: tigrul si doua perechi de lei locuiesc "la oras", avand custiile in intregime construite pe beton. Nu am putut sa ma abtin sa nu ilustrez acest fapt cu o poza...

Lei de betoane, o noua specie caracteristca Romaniei

   Dupa aceasta pauza la Braila am purces din nou la drum traversand nordul Baraganului spre Focsani. drumul trece prin cateva comune dar nu e foarte aglomerat asa ca e destul de usor. De la Focsani se intra pe DN2 si de aici poti deja sa ajungi lejer cam spre orice colt al Moldovei. Un singur lucru am de reprosat la acest gen de drum: prostia constructorilor de a nu face 2 benzi clare intregi. pseudo-banda 1 mai mult incurca si da prilej la numeroase accidente intr-o tara ca a noastra unde soferitul devine tot mai des un sport extrem. De la Adjud am parasit drumul national principal ca sa pornim spre munte. Orasul Onesti e situat pe raul Trotus, unde valea acestuia se largeste putin primind si apele Oituzului. Pe vremea comunistilor a fost numit Gheorghe Gheorghiu-Dej si imprimat puternic cu stilul tern arhitectural al acestora. Betoane si blocuri gri, industrie abundenta impanzesc peisajul. Mai nou se incearca o indulcire a imaginii cu spatii verzi, mobilier stradal, monumente si cladiri moderne. Asta nu face decat sa creeze un amalgam urban comun Romaniei post-comuniste. Cateodata cred ca orasele din Romania ar trebui incluse intr-un tur muzeal de istorie a amprentei comuniste, parasite si create alte localitati noi...

Biserica din Oituz

Manastirea de pe Dealul Magura

  

   De data aceasta insa nu am stat prea mult in Onesti, am trecut pe firul Oituzului si ne-am cazat la o pensiune la intrare in comuna Oituz. Ce atrage atentia in zona sunt numeroasele monumente ridicate in cinstea eroilor romani din primul razboi mondial. Incepand cu Mausoleul de la Marasesti de pe DN2 si continuand cu statui, crcuci si musolee mai mici ce le intalnesti la tot pasul. Oituzul nu e lipsit de astfel de locuri, fiind un punct foarte important din istoria noastra. Localitatea are si avantajul de a fi pozitionat pe una din rutele de trecere a muntiilor spre Ardeal, pitorescul pas Oituz. I-am urmat si noi firul acestei cai de comunicatie sambata dimineata intr-o scurta incursiune in Covasna, dar despre asta voi scrie cu alta ocazie... Locuri linistite, bucate alese si ospitalitatea oamenilor sunt puncte forte ale acestui colt de Rai. Peste cateva dealuri nord se alfa o alta localitate interesanta ce am revazut-o in aceasta vizita: Targu Ocna. Avem noi aici un loc unde facem popas mereu cand ajungem in zona ca se mananca bine, bucatarie traditionala moldoveneasca. Am avut ocazia sa descoperim ca s-a dezvoltat locul, imbogatindu-se cu un sat de vacanta, un complex turistic intr-o frumoasa poienita pe culmea unui deal impadurit. Cu ani in urma am vizitat aici salina din Targu Ocna, o atractie foarte populara. De data asta am optat pentru Dealul Magura unde se afla o manastire noua si, cum altfel, un alt monument inchinat eroilor romani. Din targ se poate ajunge si in vechea statiune Slanic Moldova, ce am vizitat-o intr-o iarna acum 2-3 ani si un alt drum duce din nou dincolo de Carpati, prin pasul Ghimes, daca imi amintesc eu ceva geografie... Acest drum va fi un obiectiv pentru o viitoare drumetie in zona.

  

   Am ajuns impreuna cu sotia mea la concluzia ca Moldova va fi intotdeauna o destinatie placuta noua, un loc unde avem multe de vazut si prieteni de intalnit. Frumusetea locurilor si bucatele alese ne vor atrage aici de fiecare data cand vom avea ocazia. O tinta viitoare, acum ca Bacaul l-am vizitat deja de vreo 3 ori, ar putea sa fie Neamtul, dar si zona Suceava-Botosani de unde se trage neamul socrului meu. Cam asta a fost un alt colt de tara vizitat in fuga dar savurat pe deplin.

Monumentul Eroilor de la Magura

ADOLESCENTI ACUM 18 ANI

   Am primit zilele astea de la cel mai bun prieten al meu cateva scan-uri interesante, zic eu. Despre ce este vorba: "Diriga" noastra dintr-a VIII-a ne-a pus sa scriem la finalul gimnaziului ce credem despre perioada din viata ce tocmai s-a incheiat si ce credem ca va urma. Cu scuzele de rigoare pentru calitatea imaginilor si a scrierii, iata documentele noastre "istorice" (stiu ca nu se pot citi direct, dar dand click pe imagini acestea se maresc):

GRADINA IN STIL JAPONEZ LA MAMAIA

Spatiu ocrotit: o bucata de asfalt, nisip, pamant sterp si un palmier. Cam asa se pregateste Mamaia de sezonul estival:
asfaltul e pe cale de disparitie pe trotuarele constantene, nisipul plajelor trebuie si el izolat in "rezervatii", iarba si alte plante locale la ce ne-ar putea folosi?... ia mai terminati cu visele astea cu iarba!

NOAPTEA DEVORATORILOR DE... CULTURA

Fanfara Marinei Militare Romane

  

   Iar nu m-am putut abtine sa nu plagiez o expresie deja celebra! Am schimbat insa putin tinta apetitului, acum fiind vorba de cultura. Asa am vazut si am simtit eu seara de 14 mai din anul acesta, Noaptea Muzeelor, activitate culturala desfasurata si la Constanta. De fapt Ziua Internationala a Muzeelor e pe 18 mai am citit eu pe undeva, dar noaptea alba se face la sfarsitul de saptamana ce o precedeaza, fiind mai usor sa faci o noapte alba de sambata, cu duminica libera dupa aceea.

Nava Scoala Neptun

   Planuisem de cativa ani participarea la acest eveniment dar diferite motive personale m-au retinut in anii trecuti. Ce a fost nou anul acesta? Fanfara Marinei Militare ce a concertat in fata Muzeului Marinei Romane. Poate nu a fost primul an in care au facut-o, e numai prima data cand am aflat eu de asta. Si stiindu-mi fiica amatoare de muzica am zis sa incerc sa o provoc si la vizitarea unor muzee, lucru nou pentru varsta ei de 4 ani. Cum a zis sotia mea "mai bine sa ii aflam apetitul catre muzee intr-un mod putin costisitor", si cum nu prea e fana a somnului devreme seara, am hotarat sa incercam marea cu degetul sau mai bine zis cultura cu copilul (ca sa fac o comparatie fortata dar plastica). Am ales astfel sa pornim periplul prin cele trei muzee constantene deschise in noaptea de sambata de la Muzeul Marinei Romane ce si-a deschis programul special la ora 20 cu un concert de fanfara, asa cum am mai spus ceva mai sus. Vreau sa mentionez din start ca eram curios sa vad cam de ce participare se va bucura evenimentul in urbea nostra destul de lipsita de viata culturala. La inceput a fost o participare modesta din partea publicului. Am crezut chiar ca mare parte din cei prezenti erau defapt atrasi de muzica fanferei si nu de cunostinte despre noaptea alba. Dupa jumatate de ora insa mi-a fost infirmata aceasta prima impresie ajungand sa observ cateva sute de persoane perindandu-se in zona si intrand in muzeu. Am intrat si noi la un moment dat, bineinteles. Inauntru aglomeratie mare, ca si afara, aici accentuata chiar de stramtorarea spatiului de catre zidurile cladirii. Destul de greu de patruns la unele exponate, galagie multa, blitz-uri la liber. M-a surprins si mai mult sa constat varietatea de varste a vizitatorilor, ce e drept neasteptandu-ma sa intalnesc atatia tineri interesati de muzee. Am parcurs destul de repede majoritatea salilor la indemnul fiicei mele nerabdatoare sa gaseasca iesirea. Am reusit sa ii mai stopez cursa nebuna punctandu-i cateva exponate ce am crezut ca ar interesa-o mai mult la varsta ei. Apoi a inceput ea sa ma intrebe la fiecare exponat "dar asta ce e?" lucru care la un moment dat chiar m-a depasit. Trebuie sa recunosc cu rusine asta, mai ales ca eram intr-un muzeu pe domeniul meu, nu tocmai la ceva de stiintele naturii, arta contemporana sau modernism. Mi-a placut sa descopar o macheta a Navei Scoala "Neptun", pe care mi-am inceput eu (si multi altii) viata de marinar.

 

   A urmat la rand Muzeul National de Istorie si Arheologie fiind destul de aproape de precedentul. La pachet cu acesta a fost si Edificiul Roman cu Mozaic, sectie a muzeului mai sus amintit. Aici mentionez ca a fost si prima mea vizita la acest mare muzeu constantean desi locuiesc in acest oras de aproape 14 ani. Mozaicul il mai vazusem eu cu ani in urma dar in muzeu nu mai intrasem, nefiind un fan prea mare al muzeelor istorice. Am impresia in Romania ca daca l-ai vazut pe unul le-ai cam vazut pe toate. Aceleasi vitrine de sticla cu placute ce nu iti ofera prea multe informatii, planse prafuite ce au origini comune cu institutia, mai nimic nou... Am impresia ca au fost scoase doar exponatele ce prea mareau era comunista. In rest toate epocile isorice sunt destul de comune tarilor romane, cu insertii ale etniilor caracteristice fiecarei regiuni. Astfel aici in Constanta am gasit cateva exponate deosebite din perioada antica a originilor grecesti ale asezarilor litorale. Am aflat mai multe despre Sarpele Glikon, Cavalerul Trac si un putpuriu de zeitati de tot felul adorate in zona in acea perioada. Apoi am sarit brusc la perioada regalitatii in Romania. Sotia mea mi-a explicat ca dintotdeauna muzeul nu a acoperit evul mediu al Dobrogei, lucru ce mi se pare bizar de-a dreptul. Inteleg asta in conceptul nationalist al comunismului, dar acum, la 21 de ani dupa caderea acestuia, chiar nu s-a preocupat nimeni de istoria acestor locuri? Sau mai bine zis reprezentarea ei in acest muzeu... Spatiu ar fi, cateva sali sunt destinate unor colectii numismatice, de insigne si decoratii, ba chiar unei ample colectii de pipe. Nu contest valoarea si insemnatatea lor, dar cred ca ar putea acest spatiu sa fie mai util isoriei in sine. Perioada comunista nu am observat-o exprimata in nici un fel, nici pozitiv, nici negativ, desi consider Canalul Dunare-Marea Neagra un factor foarte important al acestei perioade, pozitiv economic, negativ din punct de vedere a vietilor pierdute in timpul constructiei sale. Cred ca si-ar avea locul in acest muzeu sub forma unor machete, fotografii si documente. Nu pare sa se fi gandit nimeni inca la asta... Am admirat insa colectia de amfore, ca orice om care a auzit de Bachus si l-a proslavit din cand in cand. Da stiu, de mai pastrau si alte licori in ele, dar mie imi place sa ma gandesc numai la unele anume!

Sarpele Glikon

   La Complexul de Stiinte ale Naturii (sau care o fi titulatura mai exacta), si anume la Planetariu, singura sectie deschisa in Noaptea Muzeelor, nu am mai oprit. Zona nu este una prielnica pentru asemenea evenimente nefacand fata la numarul mare de masini ce se vor parcate in zona. Era deja si prea tarziu plus ca la TVR incepuse concursul Eurovision de muzica, alt eveniment cultural ce voiam sa il bifez in acea noapte. Mi-a placut periplul prin lumea culturala constanteanta, de altfel destul de saraca, si abia astept evenimentul de anul viitor sa vad cum se vor prezenta lucrurile. Astept mai multe si de la autoritatiile locale ce par sa ignore total nevoia de hrana spirituala a locuitorilor obstei. Poate fi pusa la dispozitie in aceasta seara o linie speciala de autobus, precum in Bucuresti; mai multe locuri de parcare amenajate in preajma putinelor obiective care exista; colaborarea cu institutiile muzeale la conservarea si prezentarea catre public a siturilor arheologice ce impanzesc orasul ar fi numai cateva idei ce ar putea da de gandit materialistilor de la casa alba constanteana ce se gandesc numai la ce sa mai inventeze pentru Mamaia o data la 4 ani, in scop electoral, ca apoi sa dea vina pe oricine altcineva ca pune bete in roate la proiectele edililor fara sa isi recunoasca indiferenta si nepasarea la adresa constantenilor.



Stella funerara din
 necropolele Tomisului



Traducere a textului de pe o stella funerara,
 mariti imaginea si  remarcati ideea comuna a colocvialitatii mortului
cu trecatorul intalnita si in Cimitirul Vesel de la Sapanta. Sa fie doar o impresie a mea?

Zona din Mozaicul Roman

Vitrina din colectia de pipe