De vreo doua saptamani citesc stiri din
tara numai despre Rosia Montana si Ionut. Sau mai bine spus despre romani
razvratiti impotriva exploatarii aurului romanesc cu ajutorul cianurii si
impotriva eutanasierii cainilor romanesti. Astea par sa fie pe moment cele mai
mari bogatii ale tarii, daca le acordam atata atentie si provoaca asa miscari
de mase. Vrem sa pastram si aurul si cainii si pentru asta suntem in stare sa
iesim din comfortul rutinei zilnice serviciu-acasa-tv-club-turism de weekend, si
sa ne strigam indignarea in gura mare. A, da, ati observat corect ca am introdus in lista de
comfort si turismul de weekend, caci observ ca la sfarsit de saptamana, acum ca
s-a terminat cu vara, lumea o pune mai nou de un meeting, din lipsa de optiuni.
Ma voi inscrie si eu in aceasta linie a stirilor azi, doar ca impotriva
curentului, cu riscul de a-mi atrage oprobiul publicului.
Am fost pana de curand eu insumi un
ecologist fanatic pana am mai deschis ochii putin si am privit in jur, mai
intai in curtea noastra, apoi pe la vecini. Acum nu mai sunt fanatic, si nici
macar prea convins… Da, e buna ecologia, dar la timpul ei si integrata in
normalul vietii de zi cu zi. Am ajuns sa vad ca ecologia e apanajul tarilor
bogate, care au trecut déjà prin zorii democratiei si a capitalismului, au
facut o bruma de avere si apoi au ajuns si la problema “avem ceva bani in plus,
ce facem cu ei?”. Noi mai avem o gramada de timp si drum pana acolo. Ba chiar
as spune ca de cand cochetam cu asa zisa democratie si capitalismul nostru original
nu numai ca nu am pus deoparte niste bani dar am si pierdut niste valori prin
care eram cunoscuti: nivelul ridicat al educatiei si valoarea serviciului
medical. Astea fiind spuse in apararea mea, ma incumet sa spun aici ca eu la
momentul asta sunt de acord cu masuri extreme: exploatarea aurului de la Rosia
Montana acum si eutanasierea cainilor care sunt in plus pe strazi. Suntem prea saraci
pentru moment ca sa nu aplicam aceste doua politici.
Daca insa va incapatanati sa mai cititi ce
scriu in continuare dupa ce ati citit mai sus haideti sa va mai spun ceva (gen
mai intai trag si apoi pun intrebari): eu inca nu am auzit de alte solutii la
problemele astea. Da, sunt doua probleme: avem aur, suntem bogati, dar cum il exploatam
curat, si mai avem niste caini vagabonzi pe strada care din cand in cand devin violenti
si omoara oameni, cum scapam de ei in mod civilizat si corect si pentru noi si
pentru ei. Nu am gasit nimic pe tema asta curat si fara interese ascunse. Exista
doar solutia STOP, nu si solutia DAR DACA AM FACE ASA… Poate veti spune ca nu
sunt cei din strada in masura sa vina cu solutii, nu e treaba lor, nu e
obligatia lor. Total gresit! A cui credeti ca e datoria asta? A guvernantilor, a
parlamentarilor, a statului? Ei bine, astia suntem tot noi! Cum? Nu i-ati ales
voi, indignatii de la meetinguri de weekend? Nici o problema, ii puteti da jos
sau puteti sa duceti un dialog cu ei asa cum sunt si sa le deschideti ochii si
inchide buzunarele ca sa le aratati adevarata cale a democratiei: vointa populatiei.
Haideti sa incepem cu niste exemple
paralele unde inchidem ochii la chestiuni banale de zi cu zi dar care sunt la
fel de nocive ca cele doua chestiuni mai sus amintite. Unu: hidrocentralele. Ce
au ele de a face cu subiectul? Pe vremea cand eram condusi de comunisti s-au
construit zeci, daca nu chiar sute de hidrocentrale in Romania. Asta o stie
toata lumea. In aceste procese s-au distrus paduri, ecosisteme, comunitati
locale au fost stramutate. Deci clar o amprenta negative asupra mediului. Chiar
am invatat la ecologie despre stricaciunile ce le presupune construirea unei
hidrocentrale. Dar stiti ce am aflat in ultimii cinci ani? Ca energie produsa
de ape, in hidrocentrale, e una verde, din surse regenerabile. Nu am gasit
explicatii nicaieri cum s-au regenerat ecosistemele si comunitatiile afectate
in procesul de constructie. Apoi mai vreau sa amintesc o lege ce a intrat in
vigoare la inceputul anului (nu imi amintesc numar sau titlu si nici nu stau
acum sa caut) despre fumatul in locuri publice. Cica printre altele ar spune in
legea aceea ca restaurantele care permit accesul minorilor in incinta trebuie
sa interzica fumatul. Da, cam asa ceva parca spunea legea respectiva. Se aplica?
Aratati-mi si mie unde, sau spuneti-mi cati indignati au iesit in strada pentru
a cere respectarea acestei legi. Care e concluzia aici? Ne place sa fim la
moda, se iese la protest, iesim si noi, nu ca ne-ar pasa de ce protestam. Nu ne
convine o tema? nici o problema, o ascundem sub pres. Suntem ipocriti, si
observati ca aici am folosit persoana intai, incluzandu-ma si pe mine. Ar trebui
sa cautam calea de mijloc, dialogul, propunerea de solutii, cautarea de idei si
nu radicalismul negarii: nu cianura, nu eutanasiere! Dar atunci ce? Continuam sa
fim bogati in aur care il tinem sub pamant si in caini care ne pazesc atat de
bine de ne omoara copiii? Am putea continua, cine stie, poate timpul ne va
rezolva problemele pur si simplu, ca si cu hidrocentralele… poate in viitor apa
cianurata din lacurile de la Rosia Montana va fi noua coca-cola – va dati
seama, o alta bogatie pentru localnici -; poate cianura o sa se poata fuma candva
astfel incat sa nu mai fim egoisti cu sanatatea noastra, sa o impratasim si
celor care nu vor sa fumeze in jurul nostru; si cainii? déjà sunt zvonuri ca in
unele tari sunt delicatese, poate impartasim si noi niste retete culinare
exotice, va dati seama, sa umble asa libere “legumele” pe strada? Raul de azi
ar putea sa se transforme in bogatia noastra in viitor. Acum, cu toate astea
fiind amintite, inscriindu-ma in nota sarcastica, as putea sa fiu primul care
da exemplu de indignare democrata si civilizata: da, pe termen lung, intr-un
posibil viitor mai “luminus” al tarii as fi si eu printre ecologistii fanatici,
dar acum? Acum nu imi permit, sunt prea sarac, dar pot sa fac haz de necaz: hai
sa combinam cele doua mari bogatii ale momentului, aurul si cainii. Sa gasim o
solutie sa exploatam aurul din munti cu ajutorul cainilor vagabonzi. Am putea
chiar sa amestecam aceste solutii cu cianura si eutanasierea de acum: strangem
toti cainii fara stapan din tara la Rosia Montana si pe cand apar lacurile
cianurate ii ducem la adapat…
Sau am putea sa schimbam sistemul, sa
schimbam oamenii din sistem, sa protestam impotriva licitatilor aranjate, a
contractelor ilicite cu statul, a capusarii bugetului de stat. De fapt sa ne
concentram fortele sa gasim solutii cum punem capat acestor probleme, care mi
se par mie adevaratele probleme a acestei tari. Cum putem face sa fim iar o
tara bogata, care isi foloseste eficient resursele. Pamantul sa fie lucrat in
totalitate, si de catre tarani-fermieri romani; bogatiile subsolului sa ne aduca
la buget partea leului; principala sursa de venit a romanului sa fie productia
si nu serviciile; iar bogatia cea mai de prêt a poporului asta, inteligenta
individului, sa nu isi mai caute bejania prin tari straine. Da, par radical,
romantic, visator sau naiv, dar ce ne opreste sa fim toti asa si sa ne cream
propria tara de naivi si visatori. Asta ar trebui sa fie telul oricarui protest
din tara. Intr-o astfel de tara eu as tine steagul ecologiei sus, m-as intoarce
la perioada mea fanatica. Atunci am avea bani sa rezolvam curat si civilizat
problemele actuale. Dar ce facem cu ele pana atunci? Solutia o simpla de moment,
o avem in fata. Si sa va mai spun ceva: intotdeauna vor exista pareri pro si
contra, asa ca atunci cand iesiti in strada sa va strigati punctul de vedere
ganditi-va ca in alta parte sunt oameni care sunt impotriva punctului vostru de
vedere. Ce s-ar intampla daca ar iesi in strada in acelasi loc si timp cu voi? Ati
putea atunci sa va deosebiti de galeriile echipelor de fotbal care produc
scantei mereu la astfel de intalniri? Bagati mana in foc si pentru cel de
alaturi ca nu se va comporta asa, sau pentru cel alaturi de cel de alaturi, si
asa mai departe… Avem de ales acum intre amenintarea unui posibil dezastru
ecologic, care inca nu mie clar cum ar putea atinge capitala, locul unde se
desfasoara cele mai mari manifestatii contra, si crearea unor locuri de munca
pe plan local si a unor venituri la bugetul de stat, chiar si asa sifonate prin
miile de buzunare ale autoritatiilor in drum spre BNR. Avem de ales intre a
continua sa avem caini, posibil violenti, pe strazi, oameni raniti si ONG-uri
care toaca bani degeaba fara a se apropia in vreun fel de rezolvarea in
totalitate a problemei, si eradicarea, ce e drept violenta, a problemei o data
pentru totdeauna. Vedeti? Totul e alb sau negru…
De ce nu am face sa fie si roz, galben,
bleu, verde praz, lila, si alte nuante vesele (evit sa folosesc cuvantul “curcubeu”
ca déjà si l-au facut unii steag si nu as vrea sa se amestece chestiuniile)
niste solutii viabile in chestiunile noastre. Iesiti afara din casa! va indemn
eu, dar nu in strada, ci in parcuri, pe plaja, pe camp, la munte, sa va
relaxati gandirea, sa va eliberati mintea de televizor sau alta sursa de
mass-media, sa va oxigenati si dezmortiti creierul si sa vedeti atunci cum apar
nuantele vesele ca solutii viabile si practice. Si zau ca exista o gramada de
astfel de nuante, de care poate nici nu ati auzit inca.
PS Poze nu am pe tema asta... dar gasiti inceputul de suta de rasarituri pe facebook!
