PE PLAIURI MOLDAVE

   Iar m-am plimbat prin tara la sfarsitul saptamanii trecute. De data asta a fost Moldova, de fapt numai Judetul Bacau. Ocazia: un botez, la niste dragi prieteni ai nostri din Onesti. Repet aici urarea: "Viata lunga si fericita doresc micutului Vladimir!". Noi, tot ma incapatanez sa folosesc pluralul caci povestesc aici despre toata familia, folosim orice prilej de a vizita mai mult decat destinatia principala in fiecare incursiune a noastra prin tara. Asa ca un drum la Onesti s-a transformat intr-un periplu de 3 zile in partea aceea a Moldovei.

   Asadar sa purcedem la drum. De vreo 2 ani incoace alegem sa ajungem in Moldova pe varianta Harsova, Braila, Focsani si de aici pe DN2 mai departe. Am mai incercat si alte variante sau am primit sfaturi si pentru alte rute, dar asta pare cel mai potrivit pentru noi. Mergeam o vreme prin Dobrogea si treceam cu bacul Dunarea la Braila. Peisajul dobrogean e deosebit de pitoresc, drumul destul de bun si liber. Pretul bacului e insa net superior celui de la podul de la Giurgeni si se pierde niste timp asteptand sa treci. Utilizand noua versiune de drum obisnuim sa ne oprim la Braila pentru o pauza. E cam mijlocul drumului si e bine meritata o halta. De data asta am ales sa imi petrec aceasta pauza alaturi de fiica mea la gradina zoologica din Braila. Citisem pe internet niste pareri bune despre acest loc si cum sunt amator de plimbari prin astfel de locuri. Ce pot sa spun eu e ca locul arata binisor dar e loc de foarte mult mai bine. Se poate observa ca oamenii si-au dat silinta sa imbunatateasca atat conditiile locuitorilor gradinii dar si a vizitatorilor, dar in purul stil romanesc, adica anapoda si cam innadit. Locurile de joaca amenajate in interior au mobilier ce pare din mileniul trecut. Unele tarcuri si-au schimbat gratiile clasice cu garduri, lucru laudabil, dar nu s-a pastrat vreo idee, vreo tema, iar gardul s-a dublat cu o retea de fire electrice confectionata din tot felul de sarme, de parca ar fi din resturi. Incununarea acestui amalgam sunt custiile felinelor: tigrul si doua perechi de lei locuiesc "la oras", avand custiile in intregime construite pe beton. Nu am putut sa ma abtin sa nu ilustrez acest fapt cu o poza...

Lei de betoane, o noua specie caracteristca Romaniei

   Dupa aceasta pauza la Braila am purces din nou la drum traversand nordul Baraganului spre Focsani. drumul trece prin cateva comune dar nu e foarte aglomerat asa ca e destul de usor. De la Focsani se intra pe DN2 si de aici poti deja sa ajungi lejer cam spre orice colt al Moldovei. Un singur lucru am de reprosat la acest gen de drum: prostia constructorilor de a nu face 2 benzi clare intregi. pseudo-banda 1 mai mult incurca si da prilej la numeroase accidente intr-o tara ca a noastra unde soferitul devine tot mai des un sport extrem. De la Adjud am parasit drumul national principal ca sa pornim spre munte. Orasul Onesti e situat pe raul Trotus, unde valea acestuia se largeste putin primind si apele Oituzului. Pe vremea comunistilor a fost numit Gheorghe Gheorghiu-Dej si imprimat puternic cu stilul tern arhitectural al acestora. Betoane si blocuri gri, industrie abundenta impanzesc peisajul. Mai nou se incearca o indulcire a imaginii cu spatii verzi, mobilier stradal, monumente si cladiri moderne. Asta nu face decat sa creeze un amalgam urban comun Romaniei post-comuniste. Cateodata cred ca orasele din Romania ar trebui incluse intr-un tur muzeal de istorie a amprentei comuniste, parasite si create alte localitati noi...

Biserica din Oituz

Manastirea de pe Dealul Magura

  

   De data aceasta insa nu am stat prea mult in Onesti, am trecut pe firul Oituzului si ne-am cazat la o pensiune la intrare in comuna Oituz. Ce atrage atentia in zona sunt numeroasele monumente ridicate in cinstea eroilor romani din primul razboi mondial. Incepand cu Mausoleul de la Marasesti de pe DN2 si continuand cu statui, crcuci si musolee mai mici ce le intalnesti la tot pasul. Oituzul nu e lipsit de astfel de locuri, fiind un punct foarte important din istoria noastra. Localitatea are si avantajul de a fi pozitionat pe una din rutele de trecere a muntiilor spre Ardeal, pitorescul pas Oituz. I-am urmat si noi firul acestei cai de comunicatie sambata dimineata intr-o scurta incursiune in Covasna, dar despre asta voi scrie cu alta ocazie... Locuri linistite, bucate alese si ospitalitatea oamenilor sunt puncte forte ale acestui colt de Rai. Peste cateva dealuri nord se alfa o alta localitate interesanta ce am revazut-o in aceasta vizita: Targu Ocna. Avem noi aici un loc unde facem popas mereu cand ajungem in zona ca se mananca bine, bucatarie traditionala moldoveneasca. Am avut ocazia sa descoperim ca s-a dezvoltat locul, imbogatindu-se cu un sat de vacanta, un complex turistic intr-o frumoasa poienita pe culmea unui deal impadurit. Cu ani in urma am vizitat aici salina din Targu Ocna, o atractie foarte populara. De data asta am optat pentru Dealul Magura unde se afla o manastire noua si, cum altfel, un alt monument inchinat eroilor romani. Din targ se poate ajunge si in vechea statiune Slanic Moldova, ce am vizitat-o intr-o iarna acum 2-3 ani si un alt drum duce din nou dincolo de Carpati, prin pasul Ghimes, daca imi amintesc eu ceva geografie... Acest drum va fi un obiectiv pentru o viitoare drumetie in zona.

  

   Am ajuns impreuna cu sotia mea la concluzia ca Moldova va fi intotdeauna o destinatie placuta noua, un loc unde avem multe de vazut si prieteni de intalnit. Frumusetea locurilor si bucatele alese ne vor atrage aici de fiecare data cand vom avea ocazia. O tinta viitoare, acum ca Bacaul l-am vizitat deja de vreo 3 ori, ar putea sa fie Neamtul, dar si zona Suceava-Botosani de unde se trage neamul socrului meu. Cam asta a fost un alt colt de tara vizitat in fuga dar savurat pe deplin.

Monumentul Eroilor de la Magura