PORTUL OLANDEZ

   Am auzit ca in tara e frig, a venit serios iarna si m-am gandit sa mai incalzesc putin atmosfera spunand ca si in alte locuri pe glob e frig. Dupa principiul pur romanesc "sa moara si capra vecinului". Numai ca in locul cu pricina e frig mai tot timpul anului, vara maximele ajungand pe la un 20-22 de grade Celsius. Este vorba despre Dutch Harbour, Alaska.

   Stiu ca va zice ceva numele asta, sa va reamintesc. L-a facut celebru Discovery Chanel prin serialul documentar "A Deadly Catch" (sper ca asa se scrie). Da, e locul acela unde de doua ori pe an se strang o gramada de pescari americani si pornesc pe Marea Barentz sa captureze ditamai crabii. E un port micut de pe Insula Unalska, Arhipelagul Aleutine. Si cum populatia locului nu e asa numeroasa incat sa poata consuma local toata recolta trebuie ca cineva sa treaca pe acolo in drum spre Asia sa ia surplusul de crabi si somoni sa il livreze la japonezi. Asa am ajuns si eu sa vizitez Dutch Harbour in iarna/primavara lui 2006-07. Am reusit chiar sa cobor la uscat si sa fac o scurta plimbarea prin partea locului. Chiar si acolo, la un capat de lume, am intalnit romani. Ce e drept nici lui Doamna Elena nu ii venea sa creada ca aude romaneste pe straziile din Unalaska, capitala insulei. Nu o sa va vina sa credeti dar pe insulita asta mica sunt 3 orase, dintre care unul e si capitala. Ce e drept sunt inghesuite in nord, langa port si aeroport, restul insulei fiind declarat rezervatie naturala si apartinand de bastinasii locului, aleutinii, sau cam asa ceva cred ca vine in romaneste. Daca vrei sa parasestii "zona urbana" sa o tai pe coclauri trebuie mai intai sa te adresezi comunitatii lor cu o cerere tip si, in caz ca e aprobata plimbarea ta, sa nu te abati de la traseul stabilit dinainte. Cei 3000 de americani care stau permanent acolo sunt de fapt un fel de oaspeti, doar teritoriul orasului apartinandu-le, rezervatia fiind un teren interzis in mod normal. In timpul sezonului de pescuit, adica de doua ori pe an populatia insulei se dubleaza. Atunci prin viata mai toate afacerile locale. Eu am nimerit in extrasezon si nu am vazut picior de om pe strazi, ziua in amiaza mare. 

   Puncte de interes deosebit nu sunt pe acolo, daca lasam deoparte ca locul in sine e unul special. Am vizitat un magazin universal din port, amenajat pentru comunitatea de pescari migratori, destul de bine aprovizionat cu de toate dar si foarte scump, ca orice magazin insular, unde toata marfa e adusa de pe continent. Apoi ne-am tras spre capitala unde am fost la biblioteca (nu ca as fi vreun fan Cristoiu, dar stiam ca acolo gasim internet -  asa ca si acum port cu mandrie asupra mea legitimatia de biblioteca din Unalaska, Alaska, USA). Dupa ce am lecturat destul net-ul am purces la o plimbare prin oras. Am facut si cateva poze, unele dintre ele insotind acest text. Acolo vulturii plesuvi, simbolul american, se intalnesc cam ca la noi cioriile sau vrabiile, doar ca marimea e un pic diferita. La vapor ma chinuiam sa prind unul in poza in timp ce se rotea in zbor deasupra portului. Mai tarziu dupa ce am vazut cateva sute ma cam saturasem de ei si nu ma mai mira prezenta lor. Plimbandu-ne pe strada am fost reperati de romanca despre care va vorbeam mai devreme. Ne-a indicat un bar local de unde mai tarziu ne-a ridicat cu masina sa sa ne duca la dumneai acasa. Foarte primitoare si vesela sa intalneasca conationali acolo. Sotul sau, tot roman, era sofer pe unul dintre camioanele care ne aduceau noua containere la vapor. Cu aceasta vizita timpul meu liber a expirat si a trebuit sa ma intorc la vapor, la munca. Oricum, atat cat a fost de scurta, prima vizita a mea pe pamanturile alaskai imi va ramane mereu in memorie. Sper sa mai fie si altele in viitor.

 


O parte din flota de pescari