IN INIMA OLTENIEI

Cheile Bistritei Valcene

   In drumetia de azi ma intorc din nou in tara. Va invit sa ma insotiti pe taramurile mele natale, sa ne avanturam in mijlocul Judetului Valcea pentru o tura de o zi cu masina la poalele Muntiilor Capatanii. Sunt locuri in care mi-am pentrecut copilaria si mai ales adolescenta, perioada in care am prins gustul calatoriei si foamea de cunoastere prin explorare. Am revazut in urma cu 3-4 ani locuri dragi mie pe unde imi petreceam veriile din timpul liceului alaturi de gasca nebuna de prieteni. Asadar insotiti-ma deci astazi in inima Olteniei.

   Punctul de plecare va fi orasul meu de bastina, Ramnciu-Valcea. Ca sa ajungem la locurile ce urmeaza se merge pe calea spre Horezu. Am hotarat sa descriu un circuit care va incepe in comuna Bistrita. Din soseaua nationala pe care pornisem la drum, in localitatea Costesti, deja si ea celebra in urma infruntarilor dintre mineri si jandarmi din nu mai stiu ce an, cotim la dreapta si strabatem toata comuna Bistrita pentru a ajunge la manastirea cu acelasi nume. Se afla chiar sub stanciile muntelui. Ne oprim pentru un cuvios popas sa vizitam mandra ctitorie a boierilor Craiovesti. Nu sunt un adept al turismului monahal dar unele lacasuri de cult din Romania chiar merita vizitate pentru frumusetea arhitecturii lor, a picturii si a locurilor in care sunt situate. Plus ca aceasta manastire este si un bun punct de plecare spre alte trei obiective din zona: Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, la care se ajunge urcand pe muntele din spatele manastirii si apoi urmand poteca de piatra de pe zidul stanciilor; Cheiile Bistritei Valcene, urcand pe firul apei mai in sus de manastire si trecand astfel pe sub peretele in care se afla intrarea pesterii si daca treci raul Bistrita si urci spre cariera de piatra de pe muntele de vis-a-vis ajungi si la Manastirea Arnota. Asa, printr-un popas de cateva ore putem sa ne impacam spiritul printr-o vizita monahala si sa ne bucuram trupul cu o cura de aer de munte si privirea cu peisaje de neuitat. Nu am mai urcat de mult la pestera, dar mai stiu ca pe vremuri nu avea lumina si cateodata se intampla sa fie incuiat grilajul de la intrare, cheia aflandu-se in pastrare la cuvioasele fete bisericesti, sau mai bine zis manastiresti... Se poate face o intrebare si pregati ceva lanterne inainte de a bate poteca pana la intrare sa nu se constate prea tarziu vreun efort depus degeaba care sa innegureze frumusetea si bucuria drumetiei.



Manastirea Hurezi in era moderna a cablurilor...



   Dupa popasul bistritean iesim iar in drumul national insa nu pentru multa vreme caci dupa dealul urmator il parasim din nou, si de data asta pentru un lacas sfant, Manastirea Hurezi. Se afla un indicator la ramificatia la dreapta asa ca e greu sa ratezi intrarea. Dupa vreo 3 kilometri ajungi la destinatie. Aceasta manastire are ziduri imprejmuitoare mai puternice decat la Bistrita, pozitia sa mai expusa primejdiilor din evul mediu cerand astfel de prevederi defensive. Locul este important si prin insemnatatea sa arhitectonica fiind cea mai mare constructie realizata de Domnitorul Constantin Brancoveanu. Deja amintind ctitorul cred ca am spus totul despre stilul in care se incadreaza, ba chiar ii este reprezentant de frunte, stilul brancovenesc. Intre cele trei manastiri amintite pana acum se pot vedea diferente foarte mari in modelul constructiei lucru ce sta marturie a creativitatii si evolutiei artei arhitecturale la romani in evul mediu.

Cula de la Maldaresti

   Mai departe tot spre descoperirea unor constructii locale ne vom indrepta, dar de data asta civile, nu de cult. Pentru asta intram in orasul Horezu si o cotim la stanga inainte de centru pentru a ajunge in localitatea Maldaresti. Bogatia acestor locuri, pamantul rodnic si muntii purtatori de minereuri bogate si paduri intinse, au atras intotdeauna si oameni cu putine bune intentii sau mai deloc... ori acolo unde existau ele erau indreptate numai in ceea ce ii privea pe ei insisi. Astfel locuitorii de aici au trebuit sa se protejeze de astfel de calcari. Au aparut in aceasta zona casele boieresti fortificate numite cule. Cele de aici sunt unice prin starea lor de conservare foarte buna. In intreaga Oltenie se afla cateva zeci de asemenea constructii. Mai pot fi intalnite si in Serbia si parca prin partea Albaniei am auzit eu, dar astea de aici, de la Maldaresti, sunt cele mai frumoase si bine pastrate dintre toate. Au povestiile si legendele lor pe care le poti descoperi numai vizitandu-le. Trecand pragul unei asemenea "redute" populare parca incepi sa traiesti putin din vremurile tumultoase de demult.

Atelier de olari

   Cam asa mi-am umplut eu o zi de septembrie a lui 2006, vizitand colturi de rai oltenesc. La intoarcere spre Ramnic am mai oprit si la celebrele ateliere de olari din Horezu. Chiar daca nu esti pornit sa cumperi ceva acolo poti participa la procesul crearii obiectelor din lut. Azi vechiul mestesug al prelucrarii pamantului se imbina cu arta picturii moderne dand nastere la adevarate capodopere care pot servi foarte usor ca suveniruri ale unei asemenea preumblari.



Vaza aia mare de langa nevasta-mea o sterg eu acum de praf in sufrageria noastra...