Cand am ajuns pe comanda credeam ca ma asteapta iar un cart lung si plictisitor, ca mai toate cele de dupa-amiaza. Sunt singur si in zona asta nu prea este trafic sa imi dea batai de cap. Cateva vapoare imprejur, pe aceasi directie, in diferite sensuri, cam asta e tot la ce te poti astepta in partea asta de lume, la sud-est de Vietnam, odata ce ai trecut de campurile de gaz intesate cu platforme extractoare.
Azi insa a fost ceva mai deosebit chiar si pentru un cart plin. Se intampla cateodata ca vaporul pe care te afli sa fie insotit in plutirea lui pe valuri de zborul catorva pasari de apa in speranta observarii vreunui peste ametit de trecerea noastra. Unora li s-ar putea parea o masa castigata usor, dar privindu-le cum plutesc in aer cautand curentii favorabili, cum se reped in apa cu ciocul inainte spre o nalucire innotatoare si apoi incercand sa isi recastige locul in inalt prin batai de aripi rapide, e clar ca iti schimbi parerea... Cu ce a fost special cartul acesta? Am fost insotit in singuratatea mea de trei pasari singuratice. Poate suna bizar asocierea de „trei” cu singuratatea. Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa intalnesc trei pasari din specii diferite zburand in jurul vaporului. Mai mult de atat, una dintre ele era un uliu, o pasare de prada, nu de apa cum e normal in astfel de situatii. E interesant sa le observi. Cand o pasare de prada insoteste un vapor de obicei zboara in jurul castelului, sau oricum deasupra jumatatii dinspre pupa a navei. Pana azi nu am incercat sa imi explic treaba asta. Poate pentru ca zona aceasta ii ofera cea mai inalta pozitie de stationare, pe catargul principal sau in preajma lui. Sau poate e mai usor pentru astfel de pasari sa gaseasca mancare in partea asta a vaporului, poate pasari mai mici, insecte precum greierii sau, in cele mai nefericite cazuri pentru marinari, soareci, sobolani sau soparle. Se mai intampla inca si in zilele noastre sa ai astfel de „pasageri”. Pasarile de apa in schimb se posteaza in zona catargului de la prova, plutind cand la inaltime, cand razant cu valurile in incercarea de a captura vreun peste. Acolo e mai probabil sa intalnesti pesti zburatori starniti de trecerea vaporului sau alte vietati debusolate de valul de prova. Mai sunt unii pescarusi care zboara chiar in zona puntii de navigatie, dar ei sunt exceptiile care intaresc regula, sau sa zic asa, animalele noastre de companie.
Am observat mai inati uliul care de obicei imi sare repede in ochi prin zborul planat, calm, studiat, care caracterizeaza pasarile de prada. Varful aripilor curbat dupa cum doreste sa se inalte sau sa coboare, coada deschisa si rotindu-se sa pastreze echilibrul intregului corp, capul aplecat, bagat parca intre umeri, scrutand in jur. Apoi, brusc, fara sa stii de ce, tot corpul se strange, aripile se arcuiesc spre spate si incepe picajul rapid spre posibila victima. Ataca cu ghiarele inainte in cele mai multe cazuri. O redresare in caz ca afost o alarma falsa, cateva batai de aripi si deja curentul ascendent e gasit. Cu varful aripilor incovoiat in sus incepe din nou planare de observare... Maiestos. La prova intre timp si-a facut aparitia un shearwater, o pasare de marime medie, de culoare inchisa, negru sau maro pe spate si pe cap, cu pieptul de un alb-murdar. Cioc lung, cap alungit, nu cu mult mai lat decat gatul care il leaga de corpul aerodinamic. E ca un fus. Picioarele scurte pliate dedesupt, aripile inguste intinse perfect sau usor indoite spre spate, sub forma de bumerang. De asemenea o adepta a planarii, aceasta pasare isi schimba altitudinea folosindu-si intregul corp. Se orienteaza usor in curent si il insoteste. Consumul de energie e minim. Picajul e ca al unei sageti negre, rapid, cu ciocul inainte, principala arma, si direct in valuri.
Cele doua nu isi invadeaza una alteia spatiul de zbor. E o intelegere tacita. Datoriile muncii ma fac sa le pierd o vreme din vedere. Cand revin sa le caut nu mai sunt. Probabil se odihnesc pe undeva. Spre prova insa si-a facut aparitia un pescarus, pasare comuna pentru toate marile lumii. Mi se pare greoi acum, dupa ce le-am observat pe celelalte un sfert de ora. Parca isi tine cu greu echilibrul in aer, corpul robust il incomodeaza, trebuie sa bata des si rapid din aripi sa se mentina la o altitudine favorabila observarii prazii. Atacul e mai putin elegant decat ce am vazut mai devreme si il oboseste vizibil. Cand revine la suprafata apei ramane acolo pentru o vreme, sa isi stranga energie pentru o noua provocare a inaltimilor. Iata insa ca dupa o vreme si uliul si shearwater-ul isi fac aparitia, in zonele bine delimitate. Acum am trei insotitori in calatoria mea. Fiecare are partea lui, eu comanda cu uliul deasupra sau in jurul meu, ceilalti doi flancand prova. Fiecare isi cauta existenta pe mare in felul sau. Impartim aceasi insula de otel, acelasi drum, doar felul de viata ne difera. Singuratate in patru.
Am hotarat de cateva saptamani sa imi incep un jurnal online, sau blog cum se numeste modern. Acum, cu aceste pasari in jur, am si gasit subiectul potrivit de deschidere. Simplul motiv a fost initial noul meu hobby de a observa pasarile. Mai apoi, spre final a venit si incheierea, de la sine. Pozele ce insotesc acest prim text nu sunt de acum, companionii mei de azi fiind prea rapizi ca sa pot sa ii prind in cadru, dar am gasit cate ceva in colectia mea sa ilustrez povestea calatoriei ce incepe azi.
Nota: denumirea primei pasari de apa am gasit-o doar in engleza si alte limbi, m-am dat de ceasul mortii sa gasesc o traducere pe net sau in dictionare si eu unul nu am gasit nimic. Daca cineva ma poate ajuta in directia asta sunt deschis la sugestii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu