HONG KONG

   Azi, ca pentru o zi de sfarsit de saptamana, vin cu o destinatie de calatorie. Ce voi prezenta in continuare e putin mai costisitor, eu avand norocul sa ajung aici mereu prin intermediul serviciului meu. Dezavantajul a fost ca nu am avut niciodata timp atat cat mi-as fi dorit eu, dar am reusit totusi sa ating punctele ce mi le-am propus pana acum. Sa purcedem deci spre Hong Kong.

   Nu mi-am propus sa fac din acest text un ghid, ci doar sa descriu trei locatii pe care le-am vizitat eu de-a lungul evadarilor mele in oras. Sa fac la inceput o mica istorie a locului, spre a fi mai usor inteles in text. Hong Kong, care este o insula, a fost pentru mai bine de 100 de ani colonie britanica. A fost ocupat de englezi in urma unui razboi, apoi i s-a adaugat Peninsula Kowloon si mai tarziu, prin inchiriere pentru 99 de ani, si zona continentala numita Noile Teritorii (The New Territories). Toate acestea au fost returnate de britanicii Chinei in 1997, cu conditia, scrisa intr-un act, ca Hong Kong sa ramana o zona autonoma capitalista pentru inca 50 de ani. Periplul nostru ne va purta prin toate cele trei zone.

   Prima data ma voi opri pe Victoria Peak, de unde poti admira tot orasul. Nu e chiar zona cea mai inalta a insulei dar cu siguranta e cea mai populara si cea mai vizitata. Se poate ajunge aici cu masina sau cu tramvaiul, eu preferand-o pe a doua. Sunt doua vagoane de tramvai, cu bancute de lemn care urca pe o sina in panta. Odata iesit dintre cladiri si copaci ai parte de o vedere superba. Sus, in statia finala, te asteapta o zona cu magazine de suveniruri, restaurante si puncte de belvedere de jur imprejur. As spune ca e Hong Kong concentrat tot intr-o pilula. Te targuiesti cu negustorii de chilipiruri, iti alegi un suvenir pe gustul tau, fotografiezi privelistea si poti sa iei si o gustare specifica locului. Pentru o tura de doar cateva ore in oras e locul perfect si se ajunge destul de usor de la aeroport, cu metroul expres.

   Coborand in Kowloon de data asta, pe tarmul stramtorii dintre peninsula si Hong Kong, poti vizita Avenue of Stars. O zona de promenada pe care chinezii au insirat stele pentru cei mai celebrii actori ai cinematografiei lor. Zona e pitoreasca fiind pe malul apei, marginita inspre uscat de localuri cu terase si vizitata continuu de turisti din toate colturile lumii. Va provoc sa cautati macar stelele celor mai cunoscuti actori, precum Bruce Lee (care are si o statuie aici), Jackie Chan (cine stie, poate chiar il intalniti in carne si oase) si mai nou aparutul, dar nu mai putin celebrul, Chow Yun Fat, Sunt cateva sute de stele si peisajul din jur sigur va va distrage atentia! In apropiere se mai afla si celebra zona de cumpararturi Nathan Road, dar despre ea nu va spun acum, caci inca nu am vizitat-o.

   Trecem in Noile Teritorii, si anume pe Lantau Island, daca nu gresesc locatia. Acolo au deschis chinezii in 2005 un parc Disneyland. Visul meu din totdeauna sa vizitez unul! Si cum nu am reusit sa ajung la cel mai apropiat, la Paris, si cu o zi intreaga libera in Hong Kong, alegerea a fost foarte usor de facut. Parcul e legat de oras printr-o linie de metrou si de asemenea de o ramificatie a autostrazii spre aeroport. Am avut la dispozitie 6 ore si tot nu mi-au fost de ajuns. Odata intrat in parc esti intr-o alta lume. Atemporala, fara diferente de varsta, fara prejudecati. Am incercat marea majoritate a atractiilor, fara ca cineva sa se uite macar urat la mine ca sunt un adult singur in preajma varstei de 30 si ma dau in tiribombe, sa zic asa... Uiti cu totul de tine, vrei sa incerci totul, sa vezi totul si mai rau, sa cumperi totul! Daca intrarea e cat de cat accesibila ca pret, inauntru ai o gramada de tentatii de a cheltui bani. Dupa sase luni de voiaj pentru mine ziua aceea a fost relaxarea perfecta! Am fst un copil fericit pentru inca o zi... Singurul lucru care nu numai ca nu mi-a placut, dar m-a indispus total, pana la greata, a fost caruselul acoperit. E un montagne rouge inchis, unde ti se proiecteaza in jur imaginii din cosmos, ca si cum ai zbura printre stele. Poate unora le-ar placea, dar mie sa nu pot sa vad ce curba mai urmeaza, pe ce panta mai cade vagonetul, mi-a produs o ameteala cumplita. Cred ca e singurul lucru care nu as vrea sa il mai experimentez din tot parcul acela. In rest, va spun un secret, planuiesc sa mai evadez vreodata acolo din lumea celor maturi, si daca s-ar putea, tot singur... fara griji. Dar sa nu ii spuneti sotiei!