100 DE PORTURI

   Am ramas cu sechele in perioada scolara. Una dintre ele este inclinatia spre matematici, si in special spre statistici. Meseria mea actuala imi da prilej zilnic sa imi manifest acest defect. Numar pasari, le clasific pe cat pot pe specii, socotesc de cate ori apar sau dispar. Zilele trecute am avut chiar prilej de sarbatoare datorat statisticilor. Pe 30 noiembrie am bifat al o sutalea port vizitat!

  Intamplarea a facut sa pice la numaratoare tocmai Port Qasim, in Pakistan. Un loc izolat de lume, cum sunt mai nou toate terminalele de containere. Asta e la vreo 20-30 de kilometri de Karachi, dar si daca ai timp nu e recomandat sa te aventurezi intr-acolo. Prafos si neinteresant as cataloga acest loc. Motivul pentru care m-am facut marinar, acela de a vedea lumea, ma impinge mereu sa incerc sa ies sa vizitez porturile in care ajung. Am insa un simt de conservare destul de puternic dupa ce am fost amenintat cu cutitul odata in Angola si arestat vreo ora in Coasta de Fildes (poate vreodata ajung sa detaliez momentele astea...), Asa ca a trebuit sa zic pas la tentatia de a vizita Karachi.

   Oricum nu e primul port in care ajung fara sa ies in oras. Tot statistica imi aminteste ca din cele 100 de porturi in 7 am tras doar ca sa luam bunker (sa alimentam adica, pentru publicul larg) si doar in 69 din total am reusit sa imi satisfac curiozitatea de a le vizita. Poate ca nu e un procent rau, dar daca te gandesti ca asta a fost telul a 5 ani de facultate si alti 8 de cariera pana acum... Obtii o medie de 5 porturi vizitate pe an, daca insa nu pui si scoala la socoteala, rezultatele se imbunatatesc. Ca sa completez statistica mai adaug ca au fost 46 de tari de pe toate continentele, mai putin Antartica (dar nu e timpul pierdut inca si pentru asta...). Milele parcurse m-am oprit sa le mai calculez dupa ce obtinusem ocolul Pamantului pe la Ecuator cam de 2 ori, asta cred ca din primii 2 ani de munca.

  Calatoriile acestea, sau mai bine zis parte dintre ele, vor fi subiecte pentru viitor, pentru zilele ploioase, fara inspiratie, zilele de luni in care suspinam dupa weekend si alte astfel de ocazii...