CAPAT DE LINIE

   Am avut 2 zile ceva mai grele. 20 si 21 decembrie le-am petrecut in Coreea de Sud, in doua porturi despartite de o noapte de navigatie. Manevra, cart de marfa, manevra, cart de mare cu mult trafic si barci de pescari, iar manevra si iar cart de marfa. Am gasit si putin timp sa fug pana la un supermarket din apropierea portului la Kwangyang, prima oprire dintre cele doua. Am regretat putin iesirea asta, am mers mult pe picioare, am pierdut timp si asta ma enerveaza de obicei la astfel de iesiri. Am cheltuit si cam multi bani, dar macar sunt multumit de mine ca am reusit sa cumpar jucarii pentru fetita mea de 3 ani. Asa se intampla mai mereu cand nu sunt foarte hotarat sa ies in oras. Imi merge prost. Si coreenii astia nici nu prea vorbesc engleza, alt motiv de stres.

   Apoi am mers o noapte pana la Busan. De aici v-am povestit deja partea cu eclipsa care nu s-a prea vazut. Drumul dintre cele doua porturi e destul de scurt, dar trebuie sa urmam un program asa ca am mers incet. Zona este foarte circulata si mai intalnesti si o gramada de barci de pescari. Daca mai scade si vizibilitatea atunci ai parte de un cart foarte plin. De obicei insa imi plac astea, trec repede, doar ca trebuie sa fi mereu atent si alert. La cheu nu am stat mai mult de 12 ore in niciunul dintre porturile astea, se misca destul de repede cu marfa in partea asta a lumii. La iesire din Busan am avut parte si de un cutremur. Am simtit doar o unda de soc a unuia care s-a petrecut dincolo de insulele japoneze, in Oceanul Pacific. E al doilea pe care il traiesc pe mare si pot spune ca nu e prea placut. De parca pe uscat ar fi... doar ca nu prea realizezi la inceput ce se intampla, multa lume crede ca pe mare nu se simt cutremurele. Asta sa mi-o spuna mie, care deja am doua la activ! Ce e drept amandoua foarte puternice, ar fi fost nimicitoare pe uscat. Primul, in 2006, de 8,3 grade pe scara Richter iar cel de ieri de 7,4.

   Cu Coreea s-a incheiat drumul nostru spre est. Acum ne intoarcem si o pornim inapoi, spre Pakistan, via China, Malaezia si India. Aici e un capat de linie. O tura dureaza 6 saptamani, atinge 11 porturi cu Hong Kong vizitat de doua ori, in ambele directii. Mai am doua ture de genul asa si apoi o pornesc spre vest cu avionul. Sper doar ca intre timp sa nu porneasca pe aici veun razboi...