LA PICNIC PE CAMP-UL NOU

   Reiau scrierile mele la mai mult de 2 luni de la sosirea din voiaj. Perioada de pauza s-a prelungit mai mult decat ma asteptam. O noua calatorie, de data asta o vacanta, ma face sa ma intorc la scris, la povestit despre locurile vizitate prin lume. Am revenit saptamana trecuta de la Barcelona. Impreuna cu sotia mea am facut o excursie in capitala Cataluniei.

   Stramb oras! Oamenii de marca ce au contribuit la renumele sau au avut numai viziuni ciudate pe care le-au pus in practica cu varf si indesat. Gaudi in arhitectura, Picasso si Dali in pictura. Mai nou si designul vestimentar isi aduce aportul la toate acestea. Desigual e o firma de renume mondial deja, care isi are originile in acest oras al artei shui. Poate nu am remarcat eu fengul, dar shui e clar. Dupa o saptamana de stat acolo nu pot sa spun daca Barcelona poarta marca lor originala sau ei au fost stigmatizati de vietuirea in portul mediteranean. Ceva din zona aceea inspira astfel de arta. Creatorii ei nu sunt insa unicii artisti ai urbei dar sunt cei mai celebrii. Sunt creatorii unor curente proprii, distincte si unice la momentul vietii lor. Au fost niste neintelesi ai epocii in care a trait fiecare dintre ei. Chiar daca s-au departat mai mult sau mai putin de Barcelona in timpul carierii lor au purtat stigmatul orasului stramb.

   Aglomerat tare la ei insa! Lumea se calca in picioare sa adimre capetele de afis ale orasului turistic. La Sagrada Familia am stat la o coada de 120 de pasi (o curiozitate proprie sa ii numar) la casa de bilete, mai exista insa si o intrare pentru grupuri organizate, care cred ca sustinea greul intrariilor. Creatia gaudiana emblematica a orasului e in proportie de 50-60% gata si lumea deja se inghesuie sa o viziteze. Am aflat acum cativa ani ca pentru construire se folosesc doar fondurile castiagte din taxa de vizitare si donatii. Am maivizitat si alte locuri marca Antonio Gaudi. Scump, domne, scump, ca sa citez o reclama celebra. Cele mai scumpe obiective ale Barcelonei sunt aceste puncte de maxim interes. In rest taxele muzeelor si a altor locuri demne de vizitat nu se ridica chiar asa sus. In Parcul Guell facut greseala sa ajung duminica. M-am inecat in praful aleilor ridicat de miile de pasi ale turistilor ce parca isi dadusera toti intalnire in acelasi loc in acelasi moment. Rambla, celebra strada turistica din centrul orasului, e un targ non-stop de prostioare vandute pe post de suveniruri si un loc de promenada etern. La sfarsit de saptamana la poalele dealului Montjuic iar se strang turistii ba chiar si localnicii sa admire Fantana Magica, o arteziana spectacol de apa, luminii si muzica. Turismul e ridicat la grad de arta in acest oras mereu adaugandu-se noi si noi obiective de cascat gura si punga.

   Ce e mai rau e ca nu numai mana ta intra in punga asta daca nu esti atent si vigilent in orice moment. Aspectul acesta ne-a fost expus insistent de gazda nostra. Un loc ce atrage atata lume atrage si profitori. Astfel buzunarele, posetele si portomoneele turistilor devin atractii la randul lor pentru unii dintre localnici. Toate acestea puse la un loc, aglomeratia, stresul unei vigilente accentuate si preturile destul de ridicate cauzate de perioada de criza pot strica o vizita la Barcelona. Asta ar putea sa o confirme sotia mea. In cazul meu a fost putin altfel insa. Faptul ca nu a mai trebuit sa alerg printr-un oras ca sa il vizitez pe indelete ca atunci cand ajung cu vaporul, unele locuri despre care nu stiam prea multe si prezenta consoartei langa mine au facut placuta saptamana mea in Spania. Am descoperit Montjuic, un deal plin de locuri atractive ascunse de o vegetatie bogata si o retea de drumuri incalcite, gradina zoologica, cea mai frumoasa pe care am vizitat-o pana acum si Muzeul Ciocolatei. Locrurile acestea le-as aminti aici cu placere. Acvariul a fost insa o dezamagire uriasa, reclama sa fiind mult peste ceea ce gasesti inautru.

   In ultima zi am profitat de faptul ca ne aflam in apropierea Stadionului Camp Nou ca sa dam si noi o raita pe la FC Barcelona pe acasa, de fapt planuiam sa trecem doar prin fata portii. Locul ne-a fost foarte laudat de toti prietenii care au vizitat orasul inaintea noastra dar mie mi se pare exagerat sa incluzi un stadion de fotbal pe lista de atractii turistice, poate doar daca esti fan al galcticilor, sau astia erau extraterestrii? Habar nu am, mai ales ca nu aratau deloc nici ca unii nici ca altii, ba chiar ni s-au parut niste oameni normali, cam din topor as spune. Am prins momentul cand echipa Barcelonei se imbarca in autocar dupa antrenamentul oficial dinaintea meciului cu echipa lui Mircea Lucescu. Ce e drept as fi preferat sa ii vad pe acestia din urma, mai ales pe antrenor... Scump si la ei. Sotia mea si-a gasit cel mai nepotrivit moment sa vrea sa bea o bere alaturi de mine, caci pana si cele mai normale produse de la fast food-ul din curte erau un adevarat atentat la bugetul turistului. Nici nu vreau sa mai spun ceva de magazinul oficial.

     Trangand linie la final pot spune ca a fost o excursie faina. O rupere de la ritmul de viata cotidian din tara. Barcelona e un oras de vizitat... o data in viata.