IN CAUTAREA ADOLESCENTULUI PIERDUT

Cam de aici ar incepe Uniunea Europeana

   Iata ca vantul de toamna ma impinge de la spate sa mai scriu si eu ceva. Desi e caldut, vantul asta imi aminteste ca vara a trecut si concediul meu se apropie de sfarsit. Cat de curand imi voi lua zborul (la propriu) spre destinatii straine. Asa ca profit de un moment de liniste ca sa imi reamintesc expeditia de regasire din aceasta vara.

Poate v-ati prins deja, nu e plaja din Mamaia,
desi la o prima privire s-ar putea confunda...

Santier naval inchis la Sulina

   Candva, demult, acum vreo 22 de ani, am fost intr-o tabara scolara ce avea sa devina cea mai frumoasa aventura a mea. Am fost la Sulina, la cel mai estic punct al tarii, care intre timp a devenit cel mai estic punct al Europei. Anul acesta, dupa ce am citit romanul Europolis, m-am gandit sa strang gasca din adolescenta si sa incerc sa reiau firul aventurii de unde il lasasem cu mai bine de doua decenii in urma. E mai usor sa strangi sapte muste intr-o lovitura (ca sa parafrazez titlul unui basm citit in copilarie) decat sapte oameni in floarea varstei cu familii sau fara si diferite obligatii! Dar eu macar mi-am confirmat naivitatea adolscentina crezand ca va fi posibil, si faptul ca lumea nu stie sa zica un NU categoric ci doar sa raspunda cu ambiguitati si amanari. Pe principiul ce poti refuza azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine ca se prinde el ca e vorba de un refuz, hihi!

   Dar sa revenim la calatorie... Unde din afara Sulina pare un capat izolat de lume, pe cand te apropii iti dai seama ca nu mai e asa. Acum Canalul Sulina pe care se face legatura dintre Tulcea si capatul deltei e strabatut de puzderie de barci si vaporase care satisfac prin viteza de deplasare toate nevoile turistilor. Daca vrei doar un weekend prelungit la Sulina ia o barca rapida care in mai putin de 2 ore strabate cei aproximativ 70 de km intindere de apa. Daca ai mai mult timp la dispozitie si vrei sa fi introdus lent in atmosfera locului poti sa iei vechiile vaporase care parcurg distanta in 4 ore. Totul tine de dorinta si de buget. La prima vedere mi s-a parut neschimbata Sulina, cu cateva repere care mi le aminteam din trecut inca la locul lor. Asta insa doar la prima impresie. Si aici capitalismul haotic romanesc isi face simtita prezenta. Industria a fost omorata mai mult sau mai putin voit iar locul ei a fost luat de o exploatare turstica hei-rupista. Este raiul evaziunii fiscale, pentru putine plati primind bon si acestea nefiind prea mult conectate la turism (cumparaturi in magazin si mese la restaurant). Desi am vazut ca ANAF-ul are vreo doua sedii in oras, cred ca lucratorii erau plecati la pescuit pe bune, peste, nu nereguli...

Pe aici se vine la plaja

La un capat la Dunarii

Ex-adolescentul, cu vechea tabara

Cofetaria adolescentului flamand

   Of, of, dar cred ca tare dezamagit am fost in strafundurile mele de aceasta calatorie daca fara intentie la fiecare sfarsit de idee ajung sa povestesc partile negative. Sulina este un capat de delta. Daca vrei sa explorezi numai delta, nu e o destinatie bine aleasa. Daca vrei insa si mare si delta, e destinatia perfecta. Poti lejer sa iti planifici vreo 5-6 zile pentru a acoperi cat mai bine zona. De aici poti pleca sa vizitezi Padurea Letea, gura de varsare a Dunarii in mare, golfuri si lacuri cu pasari acvatice. Poti sa faci pauze intre aceste calatorii de explorare prin lungi plimbari pe plaja salbatica sau pur si simplu lenevind la soare pe nisip sau mai nou, ca si aici a ajuns modernismul, pe un sezlong inchiriat. Turismul de bresa este si el binevenit aici prin ramurile de pescuit, culinar si, mai nou venitul in Romania, birdwatching. Si peste toate astea se poate face si un pic de turism urban, insa acesta este de pionierat, fiind cenusareasa locului. Daca vii la Sulina sa identifici istoria locului documenteaza-te foarte bine inainte si nu crede ca vei regasi ceva din Europolis... Poate doar sediul Comisiei Europene a Dunarii si un muzeu de la poalele farului din oras, in rest, succes la descoperire! 

UN cal salbatic... ratacit

Colt din Padurea Letea

   Si in aceasta directie, dupa ce ai vizitat muzeul mai sus amintit, iti recomand sa incepi cu un fel de sfarsit, adica cimitirul multietnic al orasului. Eu am pornit explorarea lui de la o informatie gresita, ca ar avea trei sectiuni, corespunzatoare etniilor locale, dar am descoperit in final vreo cinci cel putin: vechea zona a vest-eurpeniilor unde predomina englezii si germanii ajunsi sa moara la acest capat de lume prin intamplari foarte diferite (lucrartori la CED, marinari, salvatori ad-hoc deveniti si ei victime, etc), zona romano-greaca (sau ortodoxa de rit nou) unde se gasesc monumente funerare care spun povesti intregi, nu numai a defunctiilor ci si a locurilor acestea, zona slava (ortodoxism de rit vechi) unde am descoperit ca mormintele sunt orientate invers decat toate celelalte, si mai micile si retrasele zone musulmana si iudaica, care par putin parasite, probabil comunitatiile actuale nefiind foarte puternice. O lectie vie de istorie intr-un loc dedicat mortiilor... Apoi pentru a continua periplul urban de descoperiri nu iti mai ramane decat sa strabati singurel straziile orasului si sa te miri si sa admiri de ce gasesti, ca prea multe indrumari nu vei gasi. Doar niste indicatoare catre cele 4-5 biserici de diferite confesiuni care insa toate poarta hramul Sfantului Nicolae, si cauza acestui fapt ramanand un mister pentru mine. 

Monument funerar

   Dincolo de toate aspectele negative cu care am incheiat fiecare aliniat concluzia mea este ca Sulina este un loc foarte ofertant. Mie mi-a placut aceasta a doua explorare a locului, cumva am regasit adolescentul acela din tabara scolara inca extistenta care isi completa mesele la o cofetarie care acum este inchisa si parasita. Mi-am reconstituit plimbariile de atunci partial fizic, partial in depanarea unor amintiri prin povestiile cu care mi-am plictisit insotitorii. Sulina este, inca, un loc curat unde nu ajung atat de multi turisti incat sa isi lase prea pronuntat urmele trecerii de porcus turisticus. Nu spun acum ca plimbandu-te cu barca pe canale printre nuferi si pasari de balta nu vei gasi si endemicele pet-uri, dar parca aici sunt totusi mult mai putine decat in restul zonelor atat de batute din restul tarii. Si poate ca nu am fost eu azi in cea mai buna pasa de a scrie, cu tot vantul asta sacaitor de toamna fierbinte, dar macar pozele sper sa fie mai inspirationale decat mine...