Sunt un fan al benzilor desenate si, pana mai ieri, al filmelor care puneau in miscare aceste imagini statice. In ultimii ani insa incep sa imi schimb optica aceasta prin, poate, neintelegerea fenomenului care se petrece in viata “eroilor americani” de BD. Observ in tendinta creatorilor un gol de imaginatie si o dorinta de subminare a proprilor personaje. Adica? Au aparut in ambele mari edituri din domeniu, Marvel si DC Comics, albume cu eroi pozitivi impotriva colegilor lor si de asemenea dorinta de a le arata latura umana a acestor super-eroi. “Razboi civil”?! “Batman vs. Superman”?! (pfui, de parca ar exista vreodata o sansa in favoarea primului!), “Moartea lui Superman”?! Chiar asa? A ajuns America sa isi nege eroii? Sa isi huiduiasca proprii copii minune? Ei bine, eu nu vreau sa fiu martor la asa ceva!
Din pacate insa cu ani in urma, la un salon de BD, am aflat ca se pregateste si in Romania ceva de genul acesta... Un fel de Capitanul Romania, un tip care desi are supra puteri, trebuie sa umble mascat. Am si vazut cateva schite legate de acest concept si mi s-a parut destul de asemanator cu comercialul sau frate american. Recunosc ca am fost entuziasmat la inceput, ca mi s-a parut o idee buna sa avem si noi un super-erou local, un model pentru copiii noilor generatii. Dar vazand noua directie luata de BD-ul major american, parca as zice “Nu, Multumesc!”. Asa ca m-am pus pe analizat, oare chiar ne-ar trebui un asemenea personaj?
Am cautat in mintea mea cu ce asociez ideea de erou, ce m-ar putea face sa ma regasesc intr-un astfel de personaj daca as fi din nou adolescent, sau chiar si acum, copil mare cum sunt. Cred ca in primul rand radaciniile lui locale ar fi primul motiv. De ce eroii fantastici americani sunt futuristi? Pentru ca ei nu au la ce sa se uite inapoi... La masacrul “pieilor rosii” cu tendinta de exterminare? La exploatarea literalmente la sange a sclavilor negrii adusi din Africa sau la mai curand spiritul razboinic idiotic inceput cu decimarea populatiei civile cu arme experimentale (nucleare) si pana la destabilizarea unor zone intinse de pe glob (vezi Coreea, Iugoslavia sau Orientul Mijlociu)? Ce din istoria acestei natii ar putea sa nasca eroi care sa ma atraga?
In ultimii ani (3-4, as zice), BD-ul romanesc a inceput sa exploateze resurse locale combinandu-le cu idei din literatura vestica actuala. Asa au aparut eroi de basme romanesti care isi extind aventurile dincolo de imaginatia creatorilor lor initiali. Eroi de poveste care isi continua viata dincolo de granita basmului clasic, o exploatare imaginativa a ceea ce se petrece in timpul acelui “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, dar cum? Si daca “am incalecat pe-o sa, si v-am spus poveste-asa” ar avea un va urma (ca doar nu o sa stea omul acela la nesfarsit in sa, o sa mai coboare la vreun foc de tabara, seara la odihna, sa spuna si continuarea povestii, nu?). Si atunci, daca avem material de exploatat la noi aici, de ce sa copiem idei de la altii? Eu cred ca ar putea sa apara eroi de legenda, si eventual si cu super-puteri, originali din ideile folclorilui nostru si din amintirile istoriei noastre. Dupa ce am trecut prin identificari proprii cu Winetou si D’Artagnan m-am oprit in adolescenta la Cae Indru, dorindu-mi in toate jocurile vremii sa fiu el, desi prietenii de joaca nu il cunosteau. Nu ajunsesera sa exploreze cartiile cu eroi locali. Mi s-ar parea, ce-i drept, putin probabil sa gasesc copii care sa se fi identificat cu fratii Jderi, Soimarestii sau Baba Novac, dar eu clar am jucat roluri de Miu Haiducu sau Anghel Sapte Cai. Ideea e ca de la strabunii daci, care clar au fost foarte diferiti spirituali de urmasii lor romani, si pana mai de curand la istoria moderna, se gasesc prilejuri nenumarate sa gasim loc unui eoru local care sa ne reprezinte... Si daca ne incapatanam sa nu folosim istoria, atunci folclorul nostru bogat in Feti-Frumosi, Ilene-Cosanziene si alte personaje mai mult sau mai putin populare, poate da nastere oricand unui erou fantastic care s-ar putea lua la tranta dreapta cu Thor sau Superman. Sa nu uitam ca nici azi nu ne e prea clar daca Zamolxis a fost un zeu sau doar un simplu om care s-a impus prin virtutiile sale, cnejii Gelu si Menumorut au trait niste vremuri atat de necunoscute incat ar putea da nastere la niste legende fantastice, marii nostri domnitori au avut mereu in preajma lor niste oameni de nadejde care sa ii povatuiasca spre calea pe care au mers, unii dintre ei chiar dand nastere in imaginatia strainiilor la personaje de renume mondial (vezi Vlad Tepes – Dracula). Deci, dragi creatori de BD, ce mai asteptati? Lasati concepetele vagi moderniste ale noului curent din aceasta arta si intorceti-va la origini, creati eroii romani de care avem nevoie sa ne dezvoltam generatiile viitoare ale natiei noastre! Creati mai multi Harapi Albi, inventati daca e nevoie noi Capitani Ion si Nuferi Albi, ajutati-va publicul sa se identifice cu eroii vostrii si nu cautati direct comercialul. Asta va veni mai apoi, ca urmare a identificarii publicului cu eroii, cu dorinta de a descoperi noi aventuri, si totodata veti deveni voi insiva eroi de urmat, modele creatoare si veti da incredere si altor tineri artisti ca se poate crea arta in BD.
Constanta cumva se zbate in a perpetua acest fapt. Dincolo de Salonul local de BD care se tine si nu prea toamna, am avut bucuria sa aflu ca un grup de profesoare impatimite consumatoare de benzi desenate organizeaza periodic la scoliile unde profeseaza concursuri de creatie in domeniu pentru elevi. Am fost si eu martor la premierea unui astfel de concurs, am admirat cateva lucrari ale copiilor, si ca sa nu las acest text complet fara poze, il voi ilustra cu fotografii de la acest eveniment. Imi cer scuze doamnelor ca nu imi mai aduc aminte clar denumirea lui si ca imi permit sa public fotografii de la el, dar cred ca nu se vor supara irevocabil pe mine...
PS Sunt sigur ca imi vor improspata memoria cu commenturi la acest text!
